Bărcut / Bekokten

În sec.al XIX-lea, în locul bisericii medievale demolate, doi meşteri din Merghindeal ridică o biserică sală cu bolţi avela pe arce dublouri. Este păstrat însă turnul clopotniţă construit în sec. al XV-lea, prevăzut cu drum de strajă şi scări de acces la nivelurile superioare cuprinse în grosimea zidurilor. Astfel de scări, cu lăţimea de 60-70cm erau uşor de apărat de către un singur om. Fragmentele rămase din zidul de incintă medieval poartă urmele a două turnuri de apărare, precum şi golurile grinzilor ce susţineau drumul de strajă.

Aşezarea

“Transilvanie, mândră ţară cu puteri şi bogăţii, de Carpaţi împrejmuită, cu verdeaţă răsădită, plai cu aur şi cu vii” sunt versuri traduse de Dan Dănilă, aparţinând imnului saşilor transilvăneni. Însă în istoria localităţii nu a răsunat mereu muzica, ci şi sunetul armelor. Atacurile tătarilor au dus la construirea turnului fortificat, clădire înaltă de 36m, cu pereţi groşi de 3m. Multe legende a ţesut timpul în jurul acestui paznic. Se spune că la ridicarea lui a ajutat un uriaş mărinimos. Însă după încheierea lucrării, de frică, sătenii l-ar fi aruncat într-o fântână, a cărei gură poate fi văzută şi azi în biserică. Chiar şi numele satului este legat prin basme de un izvor al cărui nume se trage din ungurescul “Baranykur”, care înseamnă “Fântâna mielului”. În timpul unei secete groaznice un mieluşel ar fi salvat satul descoperind un izvor ce s-a păstrat până azi. Apa sa limpede a potolit setea locuitorilor secole întregi şi va potoli cu siguranţă şi setea călătorului de azi.