vurpar41

Vurpăr / Burgberg

Din basilica romanică ridicată în prima jumătate a sec. al XIII-lea s-a păstrat structura de bază uşor de recunoscut şi multe detalii din această fază de construcţie. Biserica inţială fără turn a fost prevăzută cu o clopotniţă care însă s-a dărâmat în anul 1602, urmând a fi înlocuită într-un final în 1750. Clădirea cu trei nave, cor pătrat şi absidă este acoperită de un planșeu drept din sec. al XIX-lea, în timp ce corul a primit în sec. al XVIII-lea o calotă a vela. În această perioadă au fost instalate şi tribunele laterale. Ferestrele romanice din registrul superior sunt situate în pod după adăugarea noului tavan, însă în partea de nord mai poate fi găsit portalul construit în aceeaşi perioadă, timpanul acestuia fiind decorat cu sculpturi reprezentând fiinţe mitice. Din incinta fortificată de sec. XIV s-a păstrat doar zidul de apărare. În partea de vest a fost construită în 1720 casa paznicului cetăţii, iar în anul 1845 vechea şcoală.

Așezarea

Situat în centrul ţării, judeţul Sibiu a fost întotdeauna un punct de întâlnire al culturilor şi popoarelor. Satul Vurpăr este aşezat în mijlocul judeţului, având la rândul său ca punct central una dintre cele mai vechi basilici romanice din Transilvania. De pe timpanul portalului de nord două fiinţe stranii străjuiesc intrarea: una aduce a leu, iar cealaltă are cap de pisică, corp de peşte şi membre de felină. Ambele flanchează o plantă, ce ar putea fi ori un crin ori Pomul Vieţii. Întruchipând crinul, ar fi un semn al venerării Maicii Domnului. În creştinism Pomul Vieţii apare în mijlocul paradisului şi reprezintă des simbolul însuşi Mântuitorului. În mitologie acest copac este situat în centrul lumii ca axis mundi. Crengile sale se înalţă spre cer, iar rădăcinile coboară adânc în ţărână, el devenind astfel o punte de legătură între cer, pământ şi lumea subterană. Asemeni acestui arbore mitic, planta împietrită şi biserica fortificată din Vurpăr devin mijlocitori între sacru şi laic, cultură şi modernitate, între trecut şi prezent.