Brădeni / Henndorf

Ridicată în secolul al XV-lea, probabil din rămăşiţele unei biserici mai vechi, actuala biserică are intrarea situată mai sus decât era iniţial, iar pardoseala navei a fost şi ea înălţată cu circa 2m din cauza inundaţiilor repetate provocate de un pârâu ce curge în apropierea cetăţii şi care a depozitat de-a lungul timpului, atât în incinta fortificaţiei, cât şi în jurul ei peste 3m de aluviuni.

Catul de apărare este format dintr-un prim nivel zidit din piatră, peste care a fost înălţat un al doilea nivel din lemn, prevăzut cu drum de strajă sprijinit pe contraforţi şi pe console de lemn.

Palisada de formă ovală care a apărat biserica timp de 200 de ani, a fost înlocuită în sec. al XVI-lea cu zid de fortificaţie prevăzut cu turnuri de apărare, dintre care se mai păstrează încă trei.

În biserică se află o fântână care şi astăzi ostoieşte setea celor ce-i trec pragul.

Aşezarea

Odată cu apa Hârtibaciului se scurge şi un mister pe lângă Brădeni, pierzându-se în depărtarea istorică: enigma celor peste 300 de lăzi săseşti care dormitează tainic în podul bisericii fortificate. Henndorfer TruhenDeşi aceste lăzi medievale nu ascund în pântecul lor lemnos nici aur şi nici comori, sunt considerate a fi nişte giuvaere istorice unice în Europa. Experţii presupun că au fost create în sec. XVI-XVIII şi că erau folosite la depozitarea bunurilor în timpul asediilor. Sunt ornate cu picturi misterioase cu fiinţe fantastice, stilul neputând fi atribuit unei epoci anume.

În cadrul unui proiect de conservare, studenții secției de Construcții și Conservare a Universității pentru Științe aplicate și Arte din Hildesheim (HAWK) au cercetat detaliat cuferele din biserica de la Brădeni. Panourile informative expuse în biserică prezintă aspecte interesante privind lucrările universității precum și importanța istorică a acestor cufere.

Această descoperire nu e singura particularitate a locului. Demult, locuia aici un nobil pe nume Kirr, din castelul căruia se putea ajunge la biserică printr-un tunel a cărui ieşire se păstrează şi azi. Nobilul ar fi îngropat o comoară, o cloşcă cu pui de aur, chiar în locul unde cade la amiază umbra vârfului bisericii. Dealtfel denumirea săsească a localităţii poate fi tradusă şi ca “Satul Găinii”, dar comoara nu a fost încă descoperită.