Bazilica romanică cu trei nave, deja înconjurată de un zid de apărare, primeşte în anul 1290 un turn clopotniţă în partea de vest. În sec. al XV-lea, atât turnul cât şi nava sunt adaptate stilului gotic şi se construieşte un al doilea zid de apărare. Zidul interior este înălţat până la 12 m şi întărit cu 7 turnuri defensive şi zwinger. Un al treilea zid, care astăzi nu se mai păstrează, înconjura şanţul cu apă astupat în 1814. Pe partea interioară a primului zid de fortificaţie, parţial conservat, a fost construit un drum de strajă. O particularitate deosebită o reprezintă grânarele şi locuinţele adosate bisericii în partea de S. Turnul de vest, cel mai înalt din Ţara Bârsei, a fost prevăzut cu un vârf nou în anul 1794. Mobilierul interior datează preponderent din sec al XVIII-lea. În turnul de apărare de est se află o capelă datând din perioada pre-reformă, decorată cu fresce înfăţişând printre altele Judecata de Apoi şi Pedepsirea Păcătoşilor. Picturile murale necesită lucrări de restaurare.
Aşezarea
Cum arăta traiul de zi cu zi în Evul Mediu, într-o biserică fortificată aflată sub asediu? În Hărman, datorită numeroaselor elemente restaurate încă se mai poate forma o impresie destul de fidelă asupra acelor timpuri. Cetatea a fost asediată şi atacată în repetate rânduri, mai ales în sec. XVI – XVII, dar nu a fost niciodată cucerită. În ianuarie 1612 sătenii au reuşit chiar să ţină piept puternicei armate de 7.000 de oameni a prinţului ungar Bathori.La acea vreme ansamblul era apărat de trei ziduri de incintă, un şanţ cu apă şi multe turnuri defensive. La interiorul celui de-al treilea zid, pe toată lungimea acestuia, erau construite spaţii de depozitare. Apa provenea din fântâni aflate în fortificaţie. Alveolele de locuit erau parte integrală a bisericii fortificate şi ofereau adăpost în caz de atac primarului, preotului şi altor reprezentanţi de seamă ai comunităţii.Puternicul zid interior, turnurile de apărare, camerele de locuit şi cele de depozitare au înfruntat atacurile şi curgerea timpului şi pot fi văzute şi astăzi la Hărman.
