Şeica Mică / Kleinschelken

Însemnătatea de odinioară a localităţii Șeica Mică se oglindeşte în dimensiunea impresionantă a basilicii cu trei nave ridicate în sec. al  XIV-lea. Cu trecerea timpului edificiul a fost extins şi modificat în stil gotic. A fost prevăzut cu un turn în partea de vest, supraînălţat ulterior prin adăugarea a două caturi de apărare, asemenea corului. Se păstrează două mici turnuri de apărare, în timp ce zidul dublu de fortificaţie a fost parţial demolat. Zidul de apărare interior era prevăzut în partea de vest cu un turn de poartă. Pentru ocrotirea fântânei din fortificație, vitală pentru săteni în caz de asediu, turnul bisericii şi turnul de vest au fost unite printr-un zid înalt de 14m, astfel construindu-se aşa numita „curte a fântânii“. Zidurile înconjurătoare ale acesteia au fost prevăzute cu drum şi turnuri de strajă. Interiorul bisericii a fost extins în sec. al XVIII-lea prin construirea de tribune deasupra navelor laterale. În acelaşi timp navele au fost acoperite cu planșee drepte. În schimb corul îşi păstrează până în prezent bolta gotică în cruce cu nervuri.

Aşezarea

Denumirea de „Şeica Mică“ nu pare să i se potrivească câtuşi de puţin satului: localitatea era considerată deja din secolul al XV-lea ca fiind cea mai mare comună a Scaunului Şeica.

Conform legendelor, locul a fost vizitat şi de mari personalităţi. Se spune că în timpuri îndepărtate, pe când apostolii Luca şi Pavel cutreierau ţara, aceştia ar fi poposit şi la o ogradă din Şeica Mică. Gazda primitoare le oferă înalţilor oaspeţi cele mai bune bucate: mămăligă cu smântână. Vrăjiţi de aroma caldă şi delicioasă, musafirii se interesează de numele mâncării. Amfitrioana răspunde că încă nu i s-a găsit o denumire, iar musafirii entuziasmaţi propun ca aceasta să fie numită „Paul-Lukas“ (germ. Pavel-Luca). Şi într-adevăr, în dialectul săsesc denumirea mămăligii este „Palukes“, semn că un sîmbure de adevăr se găseşte şi în această legendă.