Nocrich / Leschkirch

Bazilica romanică ridicată în sec. al XIII-lea este demolată la începutul sec. al XIX, după ce într-o incintă alăturată este construită în aceeaşi perioadă o biserică nouă. Făcând abstracţie de canoane, construcţia este orientată nord-sud, cu corul la nord şi turnul clopotniţei la S. Fortificaţia ridicată în sec. al XV-lea în jurul vechii biserici era întărită cu 5 turnuri de apărare şi avea un zwinger. La sfârşitul sec. al XVIII-lea numărul turnurilor ajunge la 7, dar numai pentru scurt timp: în câţiva ani mare parte din zid este demolată, materialul rezultat fiind folosit la construirea de clădiri administrative.

Mobilierul interior al bisericii păstrează aspectul unitar clasicizat. Un detaliu interesant îl reprezintă îmbrăcămintea originală a tribunelor sub formă de draperie cu pliuri.

Aşezarea

La marginea şoselei principale care traversează localitatea întemeiată în 1150 se ridică semeţ biserica fortificată, iar vis-a-vis apare o căsuţă uşor ştearsă. Imaginea ei nu este deosebit de impunătoare, însă istoria sa este demnă de toată stima, acesta fiind locul de naştere al remarcabilului baron Samuel von Brukenthal, singurul sas transilvănean ce a ocupat vreodată funcţia de Guvernator al Marelui Principat al Transilvaniei. Născut în 1721 în Nocrich și deedat în 1803 la Sibiu, Brukenthal studiază în Germania istoria, filosofia, teologia şi științele administrative. Începutul carierei sale strălucite este marcat de căsătoria cu fiica primarului sibian, culminând în 1753 cu audienţa acordată de către împărăteasa Maria Tereza, ce îl va numi peste câţiva ani guvernator. Pasionat colecţionar, Brukenthal s-a aflat în posesia a numeroase opere de artă, tablouri şi monezi, pe care, împreună cu o impresionantă bibliotecă, le-a păstrat în „Palatul Brukenthal” din Sibiu. Ani după moartea sa, falnicul palat a devenit în 1817 muzeu deschis publicului larg, fiind una dintre primele instituții de acest gen din Europa.