Biserica fortificată din Roşia poartă semnele transformărilor survenite de-a lungul secolelor, dar păstrează încă multe elemente ale bazilicii romanice iniţiale, ridicate în sec. al XIII-lea: corul, arcul de triumf, pilonii dintre nava principală şi cele laterale, părţi ale portalului de nord, precum şi ferestrele din registrul superior. În sec. al XVI-lea au loc lucrări de fortificare, iar două secole mai târziu se construiesc majoritatea ferestrelor şi sala de intrare din vestul bisericii. În sec. XIX nava este acoperită cu o boltă sprijinită pe pilaştri cu capiteluri. Interiorul atrage atenţia prin pictura în stil Biedermaier de deasupra arcului de triumf. Deosebit de decorative sunt altarul baroc din 1682 cu şase coloane corintice şi baldachin, precum şi amvonul cu baldachin din 1781.
Aşezarea
Deşi situat doar la câţiva km distanţă de Sibiu, satul Roşia dă impresia unui loc unde timpul s-a oprit de câteva decenii încoace. În centrul satului se află o basilică romanică bine conservată, înconjurată de ruinele unui zid de apărare. Cetatea a rezistat în fața a numeroase atacuri, cum ar fi cel din anul 1600, când armata lui Mihai Viteazul a ars satul din temelii.
În estul așezării se află o colină ce poartă denumirea de “La Cetate”. Aici pot fi într-adevăr văzute rămășițele unui zid a cărui provenienţă rămâne un mister.
Astăzi numele satului este strâns legat de Eginald Schlattner. Schlattner a fost preot până la pensionare și are și în prezent grijă de sufletele celor închiși. A devenit celebru datorită celor trei romane pe care le-a publicat între 1998 şi 2005. Aceste opere literare cu tentă biografică tematizează dezvoltarea României începând cu anii ’30.
