Şaroş pe Târnave / Scharosch (Kokel)

În sec. al XIV-lea Şaroş se putea probabil mândri cu o comunitate puternică, care a reuşit să ridice o bazilică gotică de mari dimensiuni, cu trei nave, dar fără turn. Ca toate bisericile fortificate, şi aceasta a cunoscut transformări de-a lungul secolelor, dictate de raţiuni de spaţiu şi de apărare: navele laterale au fost demolate, nava centrală şi probabil şi corul au fost fortificate, iar pe partea de vest a bisericii a fost ridicat în sec. al XVI-lea turnul clopotniţei, prevăzut iniţial cu drum de strajă pe console de lemn.

Atât din punct de vedere al soluţiilor constructive, cât şi al detaliilor se poate spune că biserica fortificată prezintă destule similarităţi cu catedrala evanghelică din Sibiu. La fel de interesant este aşa-numitul “bastion rotund”, în fapt rămăşiţe ale unei capele romanice.

Aşezarea

În monografia localităţii Şaroş pe Târnave este redată o legendă plină de înţelepciune: apropiindu-se de localitate, primul lucru ce i se înfăţişează călătorului este cimitirul, simbol al durerii sufleteşti şi al efemerităţii umane. Totuşi odată cu intrarea în localitate, cimitirul dispare, înlocuit de un nou simbol: biserica fortificată, bastion al credinţei. În vreme ce imaginea cimitirului invocă spiritul cutremurător al morţii, lăcaşul sfânt oferă speranţă şi credinţă în viaţa veşnică. Impunătoarea clădire impresionează încă de intrare: portalul principal este flancat de pilaştrii ce susţin cu demnitate povara veacurilor. În mijlocul altarului datând din anul 1774, domină în faţa unui fundal pictat sculptura în lemn a Mântuitorului răstignit. De ambele părţi ale acestuia se află câte o statuie în mărime naturală, înfăţişându-i pe Moise şi pe Aaron. Atât aceste opere de artă, cât şi valorile spirituale ale localităţii sunt dovada unui trecut cultural bogat, care înfruntă încă secolele întru binele celor ce vor urma.