La Dacia existase încă din secolul al XIII-lea o bazilică romanică fără turn, cu trei nave despărțite de arcade pe pilaștri. În secolul al XV-lea, aceasta a fost împrejmuită cu un zid de apărare înalt de șase până la opt metri, având forma unui patrulater neregulat. Se presupune că între acest zid și biserică a mai existat încă un zid de apărare. Când biserica a fost fortificată în jurul anului 1500, au fost demolate navele laterale și au fost zidite arcadele navei centrale precum și ferestrele din registrul superior. În plus, deasupra corului și a navei a fost ridicat un drum de strajă și un nivel de apărare. Câțiva ani mai târziu, nava a fost acoperită cu o boltă în
leagăn cu penetrații, pe care se poate citi anul 1517. În 1845, locuitorii din Dacia au extins biserica către vest și au demolat nivelul de apărare precum și arcele dintre contraforturi. Odinioară, în cele patru colțuri ale zidului de apărare existau turnuri, dar, într-o perioadă mai recentă, s-a decis demolarea turnului din sud-vest pentru a construi o sală și o școală. Un al cincilea turn, turnul-clopotniță, s-a prăbușit la cutremurul din 1738, dar a fost reconstruit în 1763. Săpăturile pentru fundațiile turnului au dezvăluit o piatră cu inscripții precum și fragmente ale unui drum roman.
