Vechea biserică din Dedrad a fost demolată în anul 1873. Din cauza pericolului de prăbușire, biserica fusese închisă încă dinainte. Biserica-sală nouă cu turn-clopotniță și sacristie a fost ridicată de Michael Seyfried între anii 1876 și 1884. Lucrările de construcție au fost întrerupte temporar din cauza lipsei de fonduri. Meșter constructor a fost Johann Müller din Reghin. Biserica este iluminată natural prin cele patru ferestre mari de pe fiecare latură, cea nordică și, respectiv, cea sudică. Sub ferestre se află tribunele, iar orga se află în tribuna din partea de vest susținută de două coloane din lemn. Corul este delimitat de navă printr-un arc triumfal ogival. Biserica a fost sfințită de episcopul Georg Daniel Teutsch în anul 1884. Altarul neogotic cu ornamente bogate îl înfățișează în panoul central pe Isus mergând pe apa mării. Orga, confecționată de firma Wegenstein în anul 1928, a fost distrusă în cel de-al Doilea Război Mondial.
Așezarea
Se estimează că în Primul Război Mondial au fost confiscate în total 43.000 de clopote de biserică în Imperiul German și Austro-Ungaria pentru a suplini uriașa lipsă de metale neferoase necesare pentru confecționarea de grenade și muniție de război. La fel ca în cazul multor comunități săsești, și locuitorii din Dedrad au pierdut două din cele trei clopote. În anul 1923, reprezentanții comunei au decis să achiziționeze două clopote noi, pentru a auzi din nou dangătul celor trei clopote. A fost contractată firma Schilling & Lattermann din Apolda, Turingia. La 20 iulie 1924, locuitorii din Dedrad au sărbătorit la gara din Reghin primirea celor două clopote noi, unul de 400 kg și celălalt de 1.600 kg. În arhivele bisericii se menționează: „Comunitatea din Dedrad, cea mai mare, cea mai disciplinată și mai harnică, dar și cea mai săsească dintre comunitățile din districtul Reghin, este și prima în care, după mulți ani, a revenit triada sunetelor clopotelor, tot ca urmare a hărniciei oamenilor. Căci să aduni 200.000 lei în plus față de celelalte poveri cunoscute, în așa scurt timp ca în Dedrad, este o virtute și o dovadă a spiritului locului, care călăuzește atât legământul religios cât și pe cel național”.
