Importanţa satului Aţel în Evul Mediu este lesne de perceput datorită impresionantei bazilici gotice cu transept, sacristie şi turn de vest, ridicată în mai multe etape de construcţie. Sculptura de pe pilonii navei principale datează din 1380 – prima etapă de construcţie, pe când portalul de vest, bogat ornamentat, probabil că a fost adăugat în a doua etapă de construcţie, la începutul sec. al XV-lea. Tot atunci a fost realizat şi zidul de fortificaţie, din care se mai păstrează doar câteva fragmente şi turnul de poartă. Anul 1499 încheie cea de-a treia fază de construcţie, când se execută bolţile peste nave, se înalţă corul şi se adaugă ultimele niveluri la turn. Interiorul bisericii adăposteşte o sedilie gotică târzie, iar portalul elegant al sacristiei impresionează la fel ca strana sculptată cu intarsii, datând din 1516.
Așezarea
Johannes Klatt, cunoscut mai degrabă ca Hansi, este paznicul cetăţii Aţel de multe decenii, timp în care a tras clopotele de trei ori zilnic. Slujba lui devine cu mult mai dificilă în cazul în care moare cineva din sat, deoarece clopotele trebuie trase timp de o oră. Este o muncă solicitantă pentru Hans, care se agaţă de frânghiile clopotelor din turn şi balansează sus-jos odată cu bătaia lor. Dacă se apropie o furtună, fuge repede la turn să tragă clopotele până trece primejdia. Astfel se poate spune că Hansi păzeşte satul de multe pericole.Din când în când suie trepetele abrupte de lemn până în vârful turnului, trecând pe lângă ferestrele gotice zidite cu mult timp în urmă, pe vremea când Aţelul era încă ameninţat de aşa-numiţii “fugari” şi “incendiatori”. De sus, de pe catul de apărare, îşi lasă privirea să călătorească peste acoperişurile de ţiglă roşiatică, urmărind unduirile drumului care părăseşte satul pierzându-se printre dealuri, spre nord. Astăzi ochii lui nu mai descoperă inamici, ci doar câte-un turist din când în când.
