În anul 1868, un incendiu a distrus vechea biserică din Ideciu de Jos. Construcția noii biserici a început în 1870, dar până în anul 1874 slujbele s-au ținut sub cerul liber. În timpul slujbei, comunitatea stătea așezată într-un cerc mare pe niște bârne, care ulterior au fost folosite la construcția acoperișului turnului. Noua biserică-sală nu prezintă caracteristici stilistice deosebite. Încăperea este divizată de arce dublou în trei travee de boltă, corul are o boltă cu penetrații, iar între cor și navă se află un arc triumfal semicircular. Turnul-clopotniță din vest s-a prăbușit în 1875, cu puțin timp înainte de a fi terminat, deoarece vechile fundații n
u au putut susține greutatea noii construcții. Turnul reconstruit adăpostește două clopote foarte vechi, unul din anul 1597 care portă inscripția „Verbum Domini Manet in Aeternum“ (Cuvântul lui Dumnezeu rămâne pentru eternitate) și al doilea inscripționat „Anno Domini 1664“. În perioada totalitarismului, biserica a fost folosită în egală măsură de credincioșii reformați, catolici, ortodocși, dar și de evanghelici – o măsură ecumenică născută din necesitate.
