Biserica sală în stil gotic târziu a fost ridicată între anii 1493 şi 1525 pe locul unei basilici romanice, fiind prevăzută cu cat de apărare susţinut de contraforţi înalţi, care se extinde deasupra navei şi a corului puţin mai îngust decât aceasta. Bolta în plasă a navei a fost reconstruită în anul 1878. Mobilierul interior aparţine preponderent stilului baroc, doar strana din cor bogat decorată fiind de factură gotică. Pe pereţii exteriori s-au păstrat fragmente de inscripţii. Din zidul de fortificaţie ce înconjura biserica s-a păstrat doar turnul de nord, care în anul 1677 a fost prevăzut cu o fleşă marcantă, asemănătoare cu cea a turnului cu ceas din Sighişoara.
Aşezarea
UNESCO nu a putut trece cu vederea valoarea istorică a comunei, drept pentru care în 1999 Saschizul şi-a luat în primire locul meritat pe lista patrimoniului mondial. Dar nu numai impunătoarea biserică fortificată a creat faima aşezării, ci şi cetatea ţărănească ridicată în secolul al XIV-lea. Spre deosebire de majoritatea fortificaţiilor de acest fel, aceasta nu era amplasată în mijlocul satului, ci la o distanţă de aproximativ 2 km, pentru ca între zidurile sale să-şi găsească adăpost nu doar locuitorii din Saschiz, ci şi cei din comunele învecinate. Se spune că cetatea ar fi aparţinut unei fecioare care, neavând urmaşi, ar fi dăruit-o sătenilor. Dealul ameninţător din sud-vestul comunei ascunde nu doar comori nebănuite, ci şi pe paznicul acestora, spiritul unui uriaş purtând un ştreang în loc de blazon, care o dată în an strică pacea întunericului cu sunete fantomatice.
