Biserica evanghelică şi ruinele cetăţii Ordinului Cavalerilor Teutoni, aflate doar la un şant distanţă una de alta sunt mîndria Feldioarei. Biserica romanică de sec. XIII, cu trei nave şi turn clopotniţă prezintă o particularitate interesantă: la al doilea nivel al turnului este construită o tribună de ctitor acoperită cu boltă. În sec. al XVIII-lea turnul primeşte un nou acoperiş, construit după modelul Biserica Neagră din Braşov.
Interiorul bisericii este bogat decorat, cu bolţi în cruce care sprijină în cor pe colonete cu capiteluri decorate cu motive vegetale, antropomorfice şi chiar scene biblice. Din altarul realizat înainte de Reformă se mai păstrează câteva panouri, depuse la Biserica Neagră. Din zidul de incintă se păstrează doar câteva urme, pe când zidurile cetăţii Ordinului Teuton realizate din piatră spartă şi piatră de râu încă se mai păstrează în apropiere. Zidul de incintă al acesteia din urmă avea 4m grosime şi era întărit cu patru turnuri. În incintă încă se mai pot recunoaştele urmele unei capele.
Aşezarea
În vechi hrisoave şi picturi va dăinui veşnic cetatea Feldioara în toată măreţia ei, aşa cum a fost clădită de către cavalerii teutoni acum mai bine de 800 de ani. La începutul sec. al XIII-lea regele Andrei al II-lea al Ungariei dăruieşte Ţara Bârsei Ordinului Teutonic, care urma să apere granița de est a imperiului în expansiune. Cavalerii primeau în schimb imunitate și dreptul la autonomie şi administraţie proprie. Papa Honorius al III-lea le aprobă chiar şi dreptul de a bune bazele unui stat.
În 1211 începe construirea unei cetăți. Nobilii maghiari, simțindu-se amenințați de puterea crescândă a Ordinului, impun în 1225 evacuarea definitivă a acestuia din ținut. Localitatea este apoi preluată de către călugării cistercieni, care împreună cu sătenii încep să ridice în același secol o biserica fortificată, care va fi secole de-a rândul centrul vieții culturale și religioase a sașilor transilvani. Biserica se află nu departe de ruinele cetății cavalerilor, în mijlocul așezării.
