În micul sat Tătârlaua, atestat documentar din anul 1332, se află o biserică-sală fără turn, care datează din secolul al XV-lea. Corpul bazilical aproape pătrat se continuă cu un cor alungit încheiat cu o absidă poligonală, acoperită cu o boltă în rețea aparținând goticului târziu. În contrast cu corul, nava, care este acoperită cu un tavan plat și prevăzută cu o tribună îngustă, se prezintă mai degrabă m
odest. Clopotele se află într-un turn clopotniță separat, din lemn. Fortificația din jurul bisericii nu s-a păstrat.
La fel ca în cazul bisericii din satul Dârlos, pe pereții exteriori ai corului se pot remarca fragmente de picturi murale, aici fiind reprezentat Sfântul Cristofor. Lucrările recente de decopertare au scos la iveală, pe pereții interiori ai corului, fresce din perioada prereformată, care s-au păstrat bine sub stratul de tencuială. De remarcat este altarul poliptic din anul 1508, care, fiind inițial lucrat pentru biserica din Jidvei, a fost vândut de comunitatea locală bisericii din Tătârlaua la începutul secolului al XIX-lea. Pe fața altarului expusă în zilele de sărbătoare, sunt reprezentate scene din viața martirilor Dimitrie și Valentin precum și scene din viața Mariei, iar pe fața expusă în zilele de lucru, imagini cu diferiți sfinți.
