Vulcan / Wolkendorf / Szászvolkány

Wolkendorf

Din basilica romanică de sec. XIII s-a păstrat doar arcul de triumf. Corul gotic ridicat două secole mai târziu este acoperit cu boltă pe nervuri de piatră care sprijină pe console decorate cu măşti. Abia după mai bine de 50 de ani de la distrugerile provocate edificului de către armata lui Gabriel Bathory, biserica este reconstruită în 1665, perioadă din care datează actuala boltă a corului şi tavanul casetat al navei. Turnul clopotniţă este ridicat în partea de vest la mai bine de un secol distanţă, odată cu montarea tribunelor de lemn la interior. Pe cristelniţa din 1741 se pot citi inscripţii în limbile latină şi germană, care sunt menţionate într-o carte a bisericii din sec. al XVIII-lea. Zidul de incintă de sec. XIV-XV avea acces protejat cu hersă (grilaj din lemn întărit cu fier) şi gură de aruncare. Astăzi intrarea principală este mascată de clădirea primăriei. În fortificaţie se mai pot vedea încă cămările bine păstrate.

O vizită interesantă poate fi cea de la cimitirul evanghelic aflat în spatele bisericii. Cavourile aflate sub acoperiș comun, înșiruite perimetral și povești cu tâlc despre cei ce odihnesc acolo merită descoperite.

Așezarea

Satul Vulcan din Țara Bârsei se află la poalele munților Bucegi, la numai 15km distanță spre sud fiind vîrful Omu, care se vede foarte bine pe vreme bună. Nu este de mirare că satul cu un nume atât de pitoresc a dat naștere unora dintre cele mai frumoase legende românești. Se pare că atât denumirea săsească de „Wolkendorf“ (satul norilor) cât și cea românească de „Vulcan“ provin dintr-o veche formă a numelui, „Wulkendreff“. Aceasta este posibil să se tragă din ungurescul „wylk“, însemnând lup. Lumii fantastice a satului îi aparține și „călărețul alb“, stafie ce a fost zărită de un sătean în „Kirchwald“ (pădurea bisericii) și care a dispărut odată cu bătaia clopotelor de la biserică.

Vulcan se găsește departe de aglomerația traficului principal, într-o zonă liniștită. Așezarea adăpostește o frumoasă biserică fortificată, centrul viu al comunității mereu active. Tot în Vulcan se află și Casa de Odihnă a Bisericii Evanghelice C.A. din România, care este deschisă atât turiștilor care vor să se relaxeze, cât și întâlnirilor de tot felul sau grupurilor de călători.