Şaeş / Schaas

După ce biserica romanică din Șaeș s-a prăbușit în 1802, ruinele au fost complet îndepărtate, iar pe locul lor s-a ridicat o biserică hală neoclasică, cu cor îngustat și turn clopotniță în partea de vest. Noua construcție a fost terminată în 1820. Fațadele turnului și bisericii prezintă o compoziție subtilă de pilaștri și cornișe. Turnul are un acoperiș piramidal cu învelitoare din țigle glazurate colorate și coif acoperit cu tablă.

Interiorul bisericii este definit de amenajarea sa unitară, uniformă, realizată într-o singură etapă de construcție. Deosebit de frumoasă este ușa de intrare, în stil empire.

Din fortificație se mai păstrează ruine ale zidului de incintă, un mic turn de apărare și o casă fortificată care a fost construită probabil pentru depozitarea proviziilor și a servit drept casă de rugăciuni în timpul construirii noii biserici. Din păcate această clădire este în pericol de prăbușire. De asemenea și biserica prezintă degardări diverse, unele chiar structurale, ambele clădiri având nevoie de măsuri urgente de reparații.

Aşezarea

Denumirea maghiară a satului, Segesd, se trage din cuvântul „seg”, acesta putând fi tradus ca „în spatele colinei”. Totuşi, localitatea nu s-a aflat niciodată în urma istoriei, ea numărându-se în ultimii 400 de ani printre cele mai înstărite așezări săseşti din jurul Sighişoarei, proximitatea față de oraş aducându-i numeroase avantaje de-a lungul secolelor. Şcoala din Deal sighişoreană, una dintre cele mai vechi şcoli din Transilvania, poartă azi denumirea de „Liceul teoretic Josef Haltrich”. Haltrich, pedagog, filolog, preot și renumit etnograf sas a fost rectorul instituției începând cu 1869. Trei ani mai târziu renunță la funcție, devenind preot în Şaeş, unde activează până la sfârşitul vieții şi unde este şi îngropat. Numele etnografului este pus adesea în legătură cu o culegere de basme pe care a publicat-o în 1856 la Berlin prin faimosul Jacob Grimm, sub titlul „Basme populare germane din țara saşilor, Transilvania”.