Biserica din Gherdeal, un sat retras aşezat într-o vale laterală a pârâului Rohrhbach este încă înconjurată de un zid de incintă foarte bine conservat. În cele patru colţuri au fost construite turnuri de apărare, dintre care cel de sud a fost transformat la mijlocul sec. al XIX-lea în casă de poartă şi locuinţă pentru paznicul cetăţii. Biserica medievală anterioară, aflată în pericol de prăbuşire din cauza problemelor structurale majore a fost demolată complet în 1850. În locul ei a fost ridicată biserica sală de azi cu turn în partea de vest. Construcţia este realizată în spiritul epocii, după cum mărtuirsesc compoziţia reţinută a faţadei turnului şi mobilarea spaţiului interior. Din biserica veche s-a putut salva totuşi altarul baroc, care a fost remontat în noua clădire. Orga barocă, a fost construită iniţial pentru biserica din Cristian, dar în anul 1842 a fost adusă la Gherdeal.
Aşezarea
O vizită în această localitate poate fi asemuită unei călătorii în timp, Gherdealul fiind cunoscut drept “satul-fantomă al Transilvaniei”. Această denumire nu sugerează neaparat că pe uliţele prăfuite şi prin casele rămase fără locatari ar pândi spirite neliniştite, ci povesteşte mai degrabă despre faptul că Gherdealul nu este atât un sat, cât mai degrabă amintirea a ceea ce a fost odată, demult un loc vesel şi plin de viaţă. Locuitorii rămaşi pot fi număraţi pe degete, iar liniştea pădurii este arareori tulburată de un mârâit înăbuşit de motor sau de sunetul unui telefon. Şi totuşi renumele localităţii a ajuns până în Germania, după ce în 2002-2003 M. Nudow şi Th. Beckman au filmat documentarul “Gherdeal”, în care este zugrăvită viaţa retrasă a locuitorilor şi a ultimei familii de saşi din sat. Biserica ortodoxă şi biserica fortificată evanghelică ridicată în sec. al XVI-lea sunt un semn al credinţei într-un viitor mai bun, precum şi încrederea nestrămutată că Gherdealul părăsit de oameni nu este câtuşi de puţin un loc uitat de Dumnezeu.
