Alma Vii / Almen

La începutul sec. al XIV-lea este ridicată mica biserică sală, care, pentru a face faţă atacurilor din ce în ce mai numeroase este fortificată la începutul sec. al XVI-lea prin supraînălţarea corului cu cat de apărare, prevăzut cu guri de tragere tip maşiculiu. Spre sfârşitul aceluiaşi secol biserica este înconjurată cu un zid de incintă prevăzut cu patru turnuri de apărare, orientate spre cele patru puncte cardinale. Primul nivel al turnului clopotniţei era locuibil, fiind prevăzut cu vatră. Al doilea nivel prezintă mici bovindouri la fiecare colţ, prevăzute cu câte 3 guri de tragere, detaliu constructiv întâlnit şi în landul Thüringen din Germania. La fel de interesant de vizitat este şi turnul de poartă, construcţie masivă pe 5 niveluri, dintre care trei prevăzute cu sisteme defensive şi cu drum de strajă la ultimul nivel.

 

Originea şi semnificaţia numelui aşezării nu pot fi în întregime identificate. Totuşi se presupune că au ar putea proveni din cuvîntul “almo”, care în limba germană veche înseamnă ulm sau ar putea deriva din cuvântul maghiar care desemnează mărul. În favoarea ultimului militează numeroasele livezi de pomi fructiferi din Sat şi din împrejurimile lui.În mijlocul satului, pe coama unui deal se află puternica bisericiă fortificată, care nu a fost cucerită niciodată. Se spune că Alma, soţia paznicului cetăţii este cea care ar fi văzut prima armata tătară apropiindu-se ameninţător şi pentru a le asigura sătenilor timpul necesar evacuării, s-a îmbrobodit cu zdrenţe şi şi-a mânjit faţa cu marmeladă şi funingine, îngrozind astfel atacatorii păgâni. Printre pomii plini de rod ai satului răsună şi poveşti hazlii: o tânără din sat ce lucra în Mediaş găseşte într-o bună zi în curte, zăcând fără suflare, toate gâştele stăpânilor. Cu părere de rău le jumuleşte, pentru a se folosi măcar de penele lor, iar trupşoarele neînsufleţite le aruncă la marginea râului. A doua zi, de necrezut: gâştele, goale-goluţe şi cu siguranţă cât se poate de revoltate, mărşaluiesc ţanţoş stârnind mare zarvă printre localnici. Greu au înţeles stăpânii că acestea mâncaseră vişinele folosite pentru lichior, ameţindu-se în aşa hal, încât au trecut drept moarte. Pentru a nu li se face pielea de găină, fiecare gâscă a fost îmbrăcată cu câte o rochiţă special confecţionată, ceea ce cu siguranţă a oferit o imagine cât se poate de pitorească.

Începând din anul 2009, Fundația Mihai Eminescu Trust (MET) are o activitate intensă în satul Alma Vii și desfășoară diferite proiecte pentru restaurarea bisericii fortificate, dar și pentru dezvoltatea satului în ansamblul său. Împreună cu parteneri internaționali a fost înființat „Centrul de interpretare a culturii tradiționale”. Mai multe informații găsiți pe site-ul www.almavii.ro sau www.mihaieminescutrust.ro