Biserica din Moardăş a fost ridicată în sec. al XV-lea ca biserică sală de factură gotică. Deosebit de valoroasă este plastica arhitecturală a corului. Nervurile bolţilor se termină cu console decorate cu multă măiestrie. La acestea se adaugă cele trei ferestre ale corului cu muluri şi menouri frumos prelucrate şi care au fost reparate în etape începând cu anul 2010. Aceste lucrări sunt parte a unui proiect de conservare a bisericii fortificate care a început în anul 2008 la iniţiativa Biroului de Coordonare Biserici Fortificate şi care a implicat diverşi parteneri. Pînă acum au fost reparate şarpanta, învelitoarea, zidurile şi faţadele. În etapele următoare urmează repararea duşumelei în navă şi cor. Scopul acţiunii este de a repara biserica în aşa măsură, încât spaţiul interior să poată fi din nou folosit în condiţii de siguranţă.
Aşezarea
„Unele lucruri trebuie întâi să ardă, ca să aibă puterea să renască din propria cenuşă“, este un gând ce poate încolţi în mintea celor ce studiază istoria satului Moardăş. Departe de drumurile principale, micii localităţi nu i-a fost întotdeauna uşor. După o istorie fluctuantă de 5 secole, căreia anul 1860 părea să-i marcheze sfârşitul, preotul se plânge de starea precară a bisericii fortificate. Sacristia a trebuit să fie dărâmată în anul 1874. Şase ani mai târziu parohia se hotărăşte să iniţieze reparaţiile necesare, însă tocmai în timp ce bărbaţii se aflau în pădure şi tăiau copaci pentru sprijinirea clopotniţei grav degradate, aceasta se prăbuşeşte. Un cronicar local povesteşte despre secolele ce au urmat: pierderea obiceiurilor şi administrarea defectuoasă au determinat o mare parte a populaţiei să emigreze în America. Peste aproape 100 de ani şi ultimii saşi părăsesc satul, soarta bisericii lor părând astfel pecetluită. Însă în anul 2008 Biroul de Coordonare Biserici Fortificate în colaborare cu foştii localnici au lansat iniţiativa renovării edificiului.
