Cum este posibil așa ceva? Aproape că nu mai trăiește niciun sas sau vreo săsoaică în Roșia, iar cei câțiva rămași nu se mai implică în viața bisericii – cu o singură excepție: Daniel Andree, curatorul. Cu cei peste 70 de ani ai săi, el se ocupă de toate. Și el a emigrat, ca aproape toți ceilalți, dar – spre deosebire de mulți – s-a întors. Are mare nevoie de ajutor. Dar de unde să-l găsească? Face tot ce poate, deși este adesea obosit. Soția sa, Anişoara, îl îngrijește cu grijă, așa cum știau femeile de altădată, dar vede și ea că sarcina îl copleșește uneori. Dar cum să se oprească, dacă nu se întrevede niciun urmaș? „Cât timp pot, merg mai departe. Iar când nu voi mai putea…” spune el cu ochii în lacrimi.
Datorită lui și soției sale Anişoara, a fost posibilă organizarea Transylvanian Brunch sâmbătă, 26 iulie, în Ruja.
Despre conceptul Transylvanian Brunch s-a mai scris și cu alte ocazii. În cadrul Fundației Biserici Fortificate, Cristian Valentin Cismaru se ocupă de proiecte de revitalizare celor 160 de biserici fortificate. Conceptul îmbină elemente culinare și culturale, cu scopul de a sensibiliza populația de orice naționalitate cu privire la valorile culturale lăsate de sași. Din taxa de participare, 5 euro revin organizatorului local – în acest caz, pentru amenajarea unei stații de colectare a apei, întrucât lipsa apei pe deal este o problemă.
Biserica din Ruja s-a prezentat într-o atmosferă festivă. A fost renovată complet cu fonduri europene și o mică contribuție locală. Întrebat dacă a fost dificil să colaboreze cu meșterii, Andree a spus că a lucrat doar cu echipe de meșteri maghiari, care au realizat o muncă excelentă, conform indicațiilor arhitecților și specialiștilor în patrimoniu. Mai trebuie doar curățate și acordate tuburile orgii (construită în 1803 de Samuel Joseph Metz).
Ziua a început ca de obicei de dimineață devreme, când au sosit voluntarii să o ajute pe doamna Anişoara și pe fiicele acesteia: uns pâine, tocat legume, aranjat salate, porționat prăjituri, pregătit mesele și multe altele. Desigur, cea mai mare parte a muncii fusese deja făcută dinainte de familia Andree: ciorbă de fasole verde, supă cu chimen, sarmale, tocăniță de ceapă, paste tartinabile, prăjituri… greu de enumerat tot. Fiecare îmbucătură era o bucurie a gustului, fără niciun aditiv sau potențiator de aromă.
Când au sosit oaspeții – în majoritate români, oameni curioși și deschiși – după un scurt salut din partea lui Cismaru și a gazdelor, s-au îndreptat către bufet. Simplu, autentic și delicios. Băuturile au venit tot din grădina naturii: sirop, limonadă, ceai rece și apă. Fără alcool.
Sătui și limpezi la minte, participanții au putut urmări cu atenție discursul organizatorului. Cismaru a vorbit despre istoria regiunii și a subliniat unicitatea peisajului bisericilor fortificate săsești. Trebuie salvate 160 de astfel de monumente. Din fericire, 85% din fondurile pentru restaurarea lor provin de la Uniunea Europeană. Restul de 15% sunt asigurate de statul român, statul german, comunitățile locale și asociațiile sașilor (HOG-uri, cu 2–3%). Restaurarea este doar primul pas. La fel de importantă este și utilizarea acestor monumente. Iar aceasta va fi din ce în ce mai mult de natură turistică. Din acest motiv, se amenajează camere de oaspeți în fostele case parohiale sau chiar în turnurile bisericilor. Și la Ruja se întâmplă acest lucru. Pentru cei care doresc să fugă de agitația vieții cotidiene și să se refugieze în natură, Ruja este locul ideal.
Apoi, Andree a prezentat biserica, în care se mai țin slujbe o dată la două săptămâni. Pentru copii a fost pregătit un quiz despre ce au văzut și auzit, iar ei au participat cu mare entuziasm. Din cauza căldurii (35 de grade), plimbarea prin împrejurimile satului a fost anulată. Cei prezenți s-au bucurat să se retragă la umbra copacilor și să se relaxeze pe pături, încheind astfel o zi frumoasă.
Sâmbăta viitoare va avea loc un nou Transylvanian Brunch săsesc – de data aceasta în Vingard (Weingartskirchen). Contribuția este de 150 lei, din care 25 lei sunt alocați unor mici proiecte locale.
Annette Königes
