Părți importante ale bisericii de astăzi provin dintr-o biserică gotică a cărei primă fază de construcție datează din secolul al XIV-lea. Această datare se bazează pe forma navelor laterale, care sugerează că prima biserică a fost o bazilică. În plus, primul preot din Batoș a fost menționat în anale încă din anul 1332. Biserica a fo
st puternic avariată în urma unui incendiu devastator în anul 1728. Turnul-clopotniță, construit în anul 1638 în partea de sud-est a bisericii, a avut mai puțin de suferit. Reconstrucția bisericii începută în 1781 a transformat edificiul într-unul baroc. Astfel, nava a fost acoperită cu o boltă à vela în stil baroc târziu cu ornamente rococo, iar pe cele trei părți laterale au fost ridicate tribune. La o privire mai atentă, detaliile gotice mai sunt vizibile și astăzi. Este vorba de ancadramentul gotic al ușii sacristiei, de forma ogivală a arcului triumfal sau de nișa gotică de șezut cu două locuri, aflată în peretele sudic al corului. Altarul în stil neogotic este din anul 1864; în cele trei nișe ale sale se află statui cu Isus și doi apostoli. S-au păstrat și treizeci de panouri pictate din anii 1700 în care sunt reprezentate simbolic anotimpurile și lunile anului, dar și scene biblice.
Așezarea
Cea mai frumoasă sărbătoare a comunității din Batoș, „Blasi” sau „Blasitag”, are loc pe 24 iunie. În toată Transilvania de altfel, aceasta a fost una dintre cele mai iubite sărbători a copiilor, zi în care tot satul se aduna în curtea parohiei. Cu câteva zile înainte, cei mai buni patru elevi din fiecare clasă își pregăteau uniformele de ofițeri cu tot cu săbii. În dimineața zilei de sărbătoare se forma marele alai, în frunte cu fanfara și apoi maiorul înconjurat de purtătorii de drapele. Maiorul era cel mai bun elev din ultimul an de școală. Acesta era călare, cu chipiu și sabie și era urmat de elevele în costum popular deschis la culoare, apoi de băieții din aceeași clasă. Ofițerii în uniforme păstrau ordinea. După masă, fetele și băieții dansau dansuri populare, iar mai târziu, fanfara satului cânta în piața din spatele căminului cultural. Numai elevilor le era permis să danseze după amiaza. Adulții puteau să privească sau să meargă la birtul de lângă popicărie.
