Impozanta catedrală din Orașul de Sus își datorează imaginea de astăzi numeroaselor faze de construcție prin care a trecut. Prima basilică romanică ridicată la zidul orașului a fost demolată la mijlocul sec. al XIV-lea. Construcția gotică care i-a urmat a ținut cont prin dimensiuni de creșterea populației și de însemnătatea orașului. Corul, transeptul și partea inferioară a turnului au fost finalizate în 1371, iar nava abia în 1445, după o lungă pauză. În 1448 nava a fost prelungită spre vest, incluzând turnul. La sfârșitul sec. al XV-lea partea de sud a navei a fost transformată în biserică hală, iar nou construita tribună a fost acoperită cu o boltă în plasă în stil gotic târziu. Turnul înalt de 73,30m, cu acoperiș ascuțit a fost terminat în 1494. Ultimele lucrări executate au fost construirea pridvoarelor de sud și nord și ridicarea turnulețului cu scară spiralată ce urcă în turn. Învelitoarea de țiglă colorată a bisericii și turnului datează din sec. al XVI-lea.
Spațiul interior este dominat de coloanele înalte, de bolta în ogivă cu nervuri din nava centrală și de corul luminos. În 1900 tencuiala din interior a fost aproape complet îndepărtată, astfel că din picturile murale originale nu se mai păstrează decât o reprezentare a crucificării în cor.
La interior se găsește o colecție de epitafuri ale personalităților marcante ale orașului Sibiu datând din perioada renascentistă.
Începând cu 2012 biserica a intrat în ample lucrări de reparații executate cu sprijin financiar din fondurile structurale ale Uniunii Europene.
Așezarea
Sibiul a fost din cele mai vechi timpuri centrul vieţii ecleziastice transilvane. Nu fără motiv a fost denumit „Oraşul Bisericilor“ şi descris de Papa Eugen IV drept „o fortăreaţa ce apără întreaga creştinătate”. Chiar şi numai în centrul său pot fi admirate dovezile împietrite ale acestui rol nobil jucat de-a lungul secolelor, clădiri aparţinând tuturor stilurilor arhitectonice ce au dominat Europa de-a lungul istoriei. Cea mai impresionantă dintre ele este catedrala evanghelică cu un turn de 73,30 m, a doua cea mai înaltă construcţie medievală din ţară și inima vieţii religioase şi politice a saşilor. Prima clădire a fost ridicată în stil gotic în 1448, înaintea reformei protestante. Cele şapte acoperişuri în două ape sunt simbolul celor “şapte scaune”, forma de organizare a coloniştilor germani. Întregul edificiu este o colosală operă de artă, protejând între pereţii săi nenumărate comori: ansamblul de epitafuri şi pietre funerare ale marilor personalităţi sibiene, orga, cel mai mare instrument muzical din Transilvania, sau cristelniţa din bronz, despre care legendele povestesc că ar fi făurită prin topirea unui tun otoman.
