Basilica romanică de sec. XIII s-a păstrat în mare măsură, după cum se poate observa din legătura dintre nava principală şi cele laterale. Două secole mai târziu, în timpul lucrărilor de fortificare se construieşte un turn peste careul corului, prevăzut iniţial cu drum de strajă. Turnul clopotniţei şi-a păstrat drumul de strajă cu parapet tip fachwerk al catului de apărare. Acest tip de biserică fortificată cu două turnuri se găseşte şi la Dealu Frumos, un sat aflat în apropiere. Zidul de incintă cu patru colţuri a fost prevăzut cu două turnuri de apărare şi care avea la rândul lui guri de tragere şi drum de strajă. Din acesta se mai păstrează doar găurile din zid în care erau montate grinzile de susţinere. În turnul de poartă se afla şi locuinţa paznicului cetăţii.
Aşezarea
Nu departe de centrul geografic al României se află micul sat Merghindeal. Pe o ridicătură din centrul lui se află puternica biserică fortificată, care păstrează încă multe elemente originale ale perioadei sale romanice târzii. Interesantă este încăperea misterioasă aflată sub biserică, construită cel mai probabil în jurul anului 1500 în cursul lucrărilor de fortificare şi care poate fi vizitată. Se povesteşte în sat că aici a început duşmănia dintre lup şi vulpe. Dumnealor şi-au propus să se desfete cu ocazia unei nunţi din Merghindeal. Lupul, ademenit de cămara doldora de bucate, se năpusteşte fără pardon şi menajamente asupra bunătăţilor. Vulpea însă măsoară întâi din priviri ferestruica prin care au intrat, pentru a se asigura că aceasta îi va folosi şi la ieşire. Prinşi asupra faptului, căci fireşte momentul acela nu întîrzie să apară, vulpea se strecoară sprintenă afară. Lupul care se înfruptase însă din belşug, nu izbuteşte să evadeze înainte de a-şi primi pedeapsa cuvenită. Se spune că de la această păţanie lupul şi vulpea nu se mai pot suferi, şi asta nu doar în Merghindeal.
