Din basilica romanică ridicată în sec. al XIII-lea pe o colină în afara localității nu se păstrează decât ruina clopotniței complet îmbrăcată în iederă şi urmele zidului de incintă construit din piatră de râu probabil chiar la sfârşit de sec. XIII-început de sec. XIV. În partea de sud mai pot fi recunoscute urmele unui bastion.
Restul bisericii a fost demolat în 1805, materialul rezultat fiind folosit la ridicarea unei noi construcții în interiorul comunei. Biserica sală neoclasică este acoperită cu bolți cilindrice cu penetrații şi are un turn clopotniță în partea de vest. Altarul neoclasic realizat de către Fritz Reuschel din Sebeş datează din 1877, iar orga a fost construită de către firma Rieger în 1895.
Aşezarea
În Petrești, pe un deal nu departe de centrul satului, se găsesc ruinele îmbrăcate în iederă ale unui turn, precum și un zid de incintă conservat aproape în întregime: acestea sunt urmele unei biserici fortificate de odinioară. Astăzi slujbele pentru cea mai mari comunitate rurală săsească transilvană se țin în biserica ridicată în acest scop la început de sec. XIX. Cimitirul evanghelic se află însă în continuare la poalele ruinelor vechii biserici fortificate.
Din vremurile în care vechea biserică mai era încă folosită se păstrează multe legende. Astfel se povesteşte că un sătean se întorcea târziu de la moară, când un câine alb uriaş îi tăie calea mârâind. Bărbatul constată cu stupoare că trăsăturile animalului se asemuie vecinulul său. Imediat se gândi că are de-a face cu un vârcolac, bărbat vrăjit ce noaptea se transformă în câine. Dulăul alb deveni astfel faimos și fu văzut drept lider al haitei din sat. Şi într-adevăr, când vecinul bărbatului muri, câinii începură să urle îngrozitor, venind în şir la priveghi şi aşezându-se în jurul coşciugului.
