Biserica evanghelică Richiş este o apariţie cu totul deosebită în peisajul bisericilor fortificate, poate şi datorită faptului că a adăpostit o perioadă de timp un ordin monahal. Călugării au fost alungaţi de către săteni în perioada Reformei, iar biserica a revenit comunităţii. Bazilica cu 3 nave şi fără turn ridicată în sec. al XIV-lea a fost apărată de un zid de incintă cu două turnuri de apărare şi drum de strajă. Ceea ce o deosebeşte pe aceasta de alte biserici de sat este ornamentaţia bogată: portalul de vest are cinci retrageri succesive, nervurile bolţilor sprijină pe colonete şi pilaştri cu capiteluri, cheile de boltă sunt decorate cu măşti, iar mulurile ferestrelor sunt tratate difert. O altă particularitate o reprezintă arcul de triumf dublat, semn că iniţial s-a dorit aici construirea unui turn.
Așezarea
Înainte ca Richişul să ajungă una dintre cele mai prospere comune din ținutul Mediaşului şi înainte ca oameni harnici să întemeieze localitatea, locul era aspru şi mlăştinos. Printre trestii, sălcii şi mărăcini nu trăiau decât animalele sălbatice. În amintirea acelor timpuri a fost creat şi elegantul blazon al comunei, un bâtlan păşind graţios printr-un iaz infinit, călăuzit de Luceafăr sub un cer roşu.
Păsările de baltă apar des pe blazoanele europene, lucru datorat probabil alegoriei pelicanului, acesta fiind preluat în iconografie ca simbol al Mântuitorului, al Jertfitorului. Se spune că pelicanul şi-a sfâşiat pieptul, lăsându-şi sângele fierbinte să ţâşnească printre penele albe pentru a-şi reînvia puii fără suflare. În biserica din Richiş această pasăre mitică îşi găseşte un loc de cinste pe cheia de boltă a corului, fiind doar una dintre preţioasele opere de artă din lăcaş.
Pe lângă aceste opere de artă biserica este decorată cu numeroase alte sculpturi şi particularităţi deosebite, pe care curatorul Johann Schaas le prezintă cu mult spirit în timpul tururilor oferite turiştilor.
Film de Adrian Arsu despre Richis
