Mica biserică sală romanică de sec. XIII cu cor pătrat, absidă şi turn de vest a fost fortificată în sec. al XV-lea. Zidurile exterioare ale turnului au fost întărite și a fost adăugat drumul de strajă pe console, iar în sec. al XVII-lea se construiesc mașiculiuri. Şi zidul de incintă prevăzut cu guri de tragere şi guri de păcură datează din etapa primei fortificări. Din turnul de poartă nu a mai rămas nimic, iar partea de est a fost înlocuită ulterior de casa parohială. Acoperişul piramidal al turnului seamănă cu cel al turnului clopotniţă de la Biserica Neagră din Braşov şi a fost construit în 1738, după ce un incendiu a distrus acoperișul inițial. Corul acoperit cu calotă a vela şi nava cu planșeu drept sunt mobilate în stil baroc. Se remarcă băncile fără spătar pe care stăteau femeile, ale căror tălpi sunt unite printr-o singură îmbinare în coadă de rândunică și ceasul din turn, construit de firma Zachariä din Leipzig, întreținut impecabil și în funcțiune până prăbușirea turnului în februarie 2016.
Aşezarea
Cronicile celei mai mici localităţi din Ţara Bârsei afirmă că în secolul al XIII-lea 20 de familii săseşti s-au stabilit, pline de speranţă într-un viitor mai bun, la aproximativ 1 km şi jumătate spre vest faţă de actuala aşezare, pe malul unui râu. Paşnica lor comuniune a fost însă violent întreruptă de o pustiitoare năvălire duşmană. Locuitorii şi-au spălat în râu rănile căpătate în urma acestei lovituri a sorţii. Apa s-a înroşit de sângele lor, de unde şi denumirea săsească a localităţii „Rothbach” (Râul Roşu) şi cea ungurească „Vörösmart“ (Malul Roşu). În urma acestei întâmplări, coloniştii se mută înspre est, întemeiază comuna şi clădesc biserica. În grinda porţii de intrare în clădire sunt sculptate trei cercuri: înaintea Reformei Protestante acestea simbolizau „Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh“, iar după aceasta le-a mai fost atribuită şi semnificaţia de „dragoste, credinţă, speranţă“. Cele trei cercuri dăinuie şi în ziua de azi pe blazonul Rotbavului.
