Pe o colină din centrul satului Șomartin a fost ridicată, în secolul al XIII-lea, o bazilică cu trei nave și cu un turn de vest. În anul 1520, comunitatea de aici a primit un sprijin financiar de la administrația Provinciei Sibiului în scopul fortificării bisericii. În cadrul lucrărilor de fortificare, deasupra corului s-a construit un nivel de apărare. Partea cea mai bine păstrată a bisericii romanice este fațada din partea de vest cu portalul și turnul. În secolul al XVIII-lea, secțiunea transversală a bazilicii a fost modificată prin înălțarea navelor laterale și zidirea unor tribune. În 1795, în partea de sud a turnului s-a construit un portic. Biseric
a din Șomartin fusese odinioară împrejmuită de un zid de apărare dreptunghiular și, în plus, așa cum apare într-un desen realizat de Martin Schlichting pe la 1858, a mai existat și un turn mai mic de apărare în partea de nord a turnului-clopotniță. În anul 1987 s-au făcut lucrări de consolidare la turnul-clopotniță și la camera clopotelor. Din cauza prinderii incorecte a clopotelor și ca urmare a solicitării zidăriei și lemnului, turnul a început să se balanseze. Pericolul de prăbușire a putut fi eliminat prin rigidizarea turnului cu beton armat și refacerea cadrului din lemn pentru susținerea clopotelor. Altarul baroc datat 1730 are în centru un tablou cu scena „Cina cea de taină” realizat de pictorul sibian Johann Martin Stock.
