Datorită poziţiei strategice, biserica din Prejmer a fost puternic fortificată. Construcţia acesteia a fost începută de către cavalerii teutoni în 1218, iar după expluzarea acestora a fost finalizată de către cistercieni. Planul în formă de cruce greacă a fost modificat în perioada 1512-1515 prin anexarea a două nave laterale inegale şi prin extinderea navei centrale. Deasupra careului este ridicat în 1461 un turn clopotniţă. Clădirea bisericii nu a fost niciodată fortificată, ci a fost protejată de zidul de incintă înalt de 14m, întărit cu cinci turnuri de apărare, cu zwinger şi şanţ de apă. O caracteristică valoroasă păstrată până azi o reprezintă camerele de locuit şi cămările de provizii desfăşurate pe 4 niveluri pe faţa interioară a zidului, având în spate drumul de strajă.
Interiorul simplu nu păstrează urme de fresce, iar pictura de sec. XIX a fost îndepărtată cu ocazia restaurărilor. În interiorul bisericii atracţia principală o reprezintă altarul triptic, cu scena crucificării pe panoul central.
Așezarea
Biserica fortificată Prejmer a avut de-a lungul secolelor o importanţă strategică deosebită datorită amplasării ei la ieşirea din pasul Buzăului, pe unde aveau loc cele mai multe invazii ale Transilvaniei. Satul a fost atacat şi distrus de mai mult de 50 de ori între sec. XIII – XVII. Biserica fortificată însă a fost cucerită doar de puţine ori.Intrarea în incintă se face printr-un tunel lung de 30m protejat cu hersă (grilaj glisant din lemn întărit cu fier) şi porţi solide de stejar. Pe faţa interioară a masivului zid de incintă sunt construite mai mult de 270 de camere de locuit şi cămări de provizii, care puteau oferi în caz de atac adăpost pentru circa 1600 de săteni. Unele încăperi fac parte acum dintr-un muzeu. Numeroase scări şi coridoare care unesc încăperile şi se desfăşoară de-a lungul zidului sunt accesibile vizitatorilor. Prin ele se poate ajunge la maşiculiurile şi crenelurile exterioare ale zidului de apărare. Căţăratul pe drumurile de strajă labirintice şi întunecoase oferă o experienţă de neuitat, pe lângă impresia puternică despre ce însemna apărarea în cazul unui atac.
