Studenți la arhitectură sub vraja bisericilor fortificate

Este întuneric în camera slăninii din biserica fortificată din Agârbiciu. De multă vreme nu se mai depozitează aici slănina, doar cârligele numerotate de pe grinzile acoperișului sunt mărturii ale acelor timpuri în care fiecare familie din sat putea să-și taie o bucată de slănină în fiecare zi – sub strictă supraveghere, desigur, și cu nelipsita ștampilă, ca nu cumva să se strecoare incorectitudini. Și pe pereți sunt urme vizibile ale fostei utilizări a încăperii: sarea, care se folosea la conservarea bucăților de slănină, a afectat în asemenea măsură pereții timp de mai multe secole, încât s-au format găuri adânci, iar ferestrele abia se mai țin în balamale.
Dar sarea nu este singurul dușman al bisericii fortificate – monument de patrimoniu. Fie că vine de sus sub formă de ploaie, sau de jos prin podea sub formă de umezeală, elementul apă creează cel puțin tot atâtea probleme pentru biserica din Agârbiciu.

Totuși, viitorul acesteia arată bine: aici se desfășoară unul dintre cele trei proiecte de restaurare pentru care finanțarea este asigurată. De asemenea, proiectul profită de implicarea specialiștilor. Fundația Biserici Fortificate a reușit să câștige un valoros partener în Universitatea „Ion Mincu”. Astfel, sub conducerea profesorului Liviu Gligor, studenții de la secția de Conservare și Restaurare a Facultății de Arhitectură din Sibiu vor colabora la aceste trei proiecte începând cu anul următor.

Cum anume se vor implementa aceste proiecte și care vor fi activitățile pe care le vor desfășura studenții, sunt întrebări la care răspundem în cadrul excursiei de astăzi. Studenții se vor familiariza cu construcțiile și cu istoria acestora chiar la fața locului și vor fi îndrumați în toate detaliile privind restaurarea de către Liviu Gligor și de Sebastian Bethge, reprezentant pentru protecția patrimoniului din partea Fundației Biserici Fortificate.

Uwe Hann, Sebastian Bethge und Arch. Liviu Gligor mit Studenten in Denndorf/DaiaDupă Agârbiciu, drumul ne-a dus mai departe la Daia, sat situat în apropriere de Sighișoara. Aici l-am întâlnit pe Uwe Hann, fondatorul “Asociației Șapte Brazi”, care are în grijă biserica fortificată. Atât de diferite cum sunt bisericile din punct de vedere arhitectural (aici la Daia, de exemplu, turnul este separat de biserică), tot atât de mult diferă și integrarea bisericii în viața satului, dar și modul de cooperare cu inițiativele și organizațiile locale. Despre toate acestea au aflat studenții în cadrul acestei excursii.

După ce am servit o cafea cu prăjituri la biserica fortificată din Apold, ne îndreptăm spre ultima destinație: Movile. Deoarece se lasă întunericul, vizităm interiorul bisericii la lumina lanternelor și, din păcate, nu ne mai rămâne timp să urcăm și în turn pentru a vedea de sus cele „o sută de movile” care au dat numele localității.

S-a sfârșit o zi lungă care a lăsat diferite impresii. Un singur lucru este însă sigur: se pot face multe lucruri pentru bisericile fortificate! Și este cu atât mai bine de știut că ambele părți vor avea de câștigat de pe urma colaborării în cadrul acestor proiecte – nu numai bisericile fortificate, dar și studenții, care, cu siguranță, vor acumula cunoștințe practice valoroase.

Text: Muriel Wagner