Mica biserică din Daneş este construită în 1506 în stil gotic târziu, fără turn. Acesta este nou construit în partea de vest a bisericii abia în 1927, inclusiv caturile sale de apărare, probabil din dorinţa de auto-afirmare în faţa noului stat roman ca simbol al celor 800 de ani de istorie a saşilor transilvani. Din zidul de incintă original se mai păstrează doar câteva rămăşiţe pe partea de sud şi un mic turn cu turnuleţ de strajă. Mobilarea interioară datează din perioade diferite: cristelniţa şi amvonul sunt baroce, altarul este din 1878, iar orga din 1920. Bolta care acoperă sala bisericii a fost construită în 1868.
Aşezarea
Daneş, aflat la doar câţiva km vest de Sighişoara a fost menţionată pentru prima dată la mijlocul sec. al XIV-lea. Rapoartele din vremurile care au urmat sunt pline de jale şi nevoie, drept pentru care s-a acordat o reducere a taxelor în perioada 1503-1507 din cauza marei sărăcii în care se afla aşezarea. În 1507 satul a fost complet înghiţit de flăcări. Nefericitul şi distrugătorul eveniment s-a repetat mai puţin de 50 de ani mai târziu, în 1555. Începutul sec. al XVII-lea a găsit aşezarea pustiită de războaie civile: în doar 15 ani numărul ţăranilor localnici scăzuse de la 90 la 7. Pentru a remedia situaţia, începând cu 1656 oricărui colonist dornic să se stabilească aici i se acordau reduceri de taxe şi alte privilegii, dar succesul a fost unul moderat. 1658 aduce cu sine atacuri otomane care distrug din nou aşezarea. Abia începând cu 1665 coloniştii porniţi din Sighişoara au putut popula din nou Daneşul. În ciuda tuturor necazurilor, biserica fortificată şi-a construit propria istorie, iar slujbele creştine începute în sec. al XVI-lea se ţin şi astăzi cu regularitate, aşa cum s-au ţinut mereu, indiferent de greutăţile sorţii.
