scharosch

Şoarş / Scharosch bei Fogarasch

Ridicată la mijlocul sec. al XV-lea, biserica gotică cu navă şi cor de aceeaşi înălțime se prea poate să fi fost construită pe locul unei foste bazilici romanice. O raritate în bisericile fortificate transilvane, la baza arcului de triumf a bisericii din Șoarș se păstrează încă urmele unui lectoriu (jube, germ. Lettner: arcadă prevăzută deasupra cu un spaţiu cu balustradă), care despărţea corul de navă precum catapeteasma ortodoxă desparte altarul de naos. Tribuna accesibilă pe scări era locul dedicat lecturilor pe teme religioase.

Bisericii fortificate, care păstrează încă turnul clopotniţei, deşi redus ca înălţime, i-a fost demolat zidul de incintă la începutul secolului XX, materialul rezultat fiind folosit la ridicarea școlii, devenită și ea între timp o ruină. Pe partea de sud se păstrează încă o casă fortificată, folosită pe vremuri la păstrarea proviziilor.

Aşezarea

Menționat deja documentar în anul 1206, Șoarșul este una dintre cele mai vechi așezări transilvane. Aflat în mijlocul câmpurilor cultivate, care îi împestriţează  împrejurimile în sute de culori, satul nu se potriveşte nicidecum cu denumirea sa. Aceasta provine din ungurescul “saros”, ce poate fi tradus ca “noroios”, “mocirlos”. Chiar dacă cu secole în urmă s-ar fi aflat aici mlaştini, acestea au dispărut demult acoperite de câmpuri și pășuni.

Ţesutul, ca meşteşug şi ca artă, a jucat un rol important în trecutul localităţii. Vara erau tunse oile, iar în funcţie de rasa acestora era obţinută o lână mai aspră sau mai mătăsoasă. Aceasta era întâi spălată şi sortată pe culori, pieptănată, aşezată caier pe furca de lemn, toarsă manual prin învârtire, înfăşurată pe fus, iar apoi depănată în ghem. Îndemânării tehnice i se alăturau apoi fantezia şi hărnicia şi toate trei iscau pulovere călduroase, veste de oblojit şalele, fulare pentru gâturi subţiri şi mănuşi de tot felul.