Biserica din valea Mureșului
Romos este așezat la est de Orăștie, în județul Hunedoara, pe un afluent al Mureșului. Localitatea este una din cele mai vechi așezări ale sașilor transilvăneni, prima atestare datând din anul 1206. Începând cu anul 1532, Romos a aparținut scaunului Orăștie. În perioada de înflorire, în Rumes locuiau 230 de sași transilvăneni.
Întemeietorii localității veneau, probabil, din Flandra – și astăzi exită în Belgia, în regiunea Valonia, în provincia Hennegau, o localitate cu 5000 de locuitori numită Rumes.
Biserica de astăzi este așezată pe o colină, pe fundațiile unei bazilici romanice din secolul al XIII-lea. Biserica-sală este formată dintr-o navă simplă, turnul fiind construit mai recent. Din păcate, biserica nu este clasificată ca monument istoric – din fortificația de altădată nu s-a 
mai păstrat mare lucru. Este însă cert, că în decursul secolelor, a fost reconstruită de mai multe ori. Se mai păstrează părți din zidurile de împrejmuire, care se mai pot vedea în partea de sud-vest a bisericii.
Un fapt istoric strâns legat de localitatea Romos este figura așa numitului „Student romoșan”. Originar din Romos, acest tânăr studia la Sebeș și a fost luat prizonier când Sebeșul a fost asediat de turci, în secolul al XV-lea. După 20 de ani de prizonierat a avut ocazia să scape. La întoarcere a devenit călugăr dominican, luându-si numele de Georgius de Hungaria. Lui i se datorează lucrarea „Tractatus de moribus, condictionibus et nequicia Turcorum” („Tratat despre obiceiurile, ceremoniile și infamia turcilor”), publicată în 1481 la Roma. În anul 1530 lucrarea a apărut în limba germană la Nürnberg, cu o prefață de Martin Luther. Cartea, care relatează despre stilul de viață și obiceiurile turcești, a marcat timp de secole imaginea turcilor în Europa.
Text: Aurelia Brecht
