Este bine cunoscut faptul că sub acoperișurile bisericilor se află adesea comori magnifice. Dar, pe lângă altare, cristelnițe sau picturi murale, bisericile fortificate din Transilvania oferă adesea exemple de lucrări unice în structura acoperișurilor. Experți din țară și din străinătate cercetează acum aceste capodopere medievale.
Robin Gullbrandsson, comisarul pentru construcții și antichități de la Muzeul Västergötlands din Skara (Suedia), este bine cunoscut de mulți prieteni ai bisericilor fortificate. În toamna anului trecut, el a luat parte la o discuție cu pastorul Angelika Beer pe tema gardienilor temporari ai bisericilor fortificate. De mai bine
de zece ani, el lucrează în mod științific la construcțiile medievale ale acoperișurilor bisericilor. Anul acesta, lucrarea lui Gullbrandsson, despre lucrările suedeze de acoperișuri din secolele al XII-lea și al XIII-lea, a fost publicată sub titlul „Dulgherie ascunsă. Investigații asupra acoperișurilor bisericilor medievale din Västergötland și Smålandul de Nord”.
Pe urmele unor secrete străvechi
Omul de știință s-a întors în Transilvania, unde efectuează cercetări pentru o publicație a Fundației Biserici Fortificate privind structurile de acoperiș în peisajul bisericilor fortificate. „Cea mai veche structură de acoperiș a unei biserici fortificate, cunoscută mie, se află în Mălâncrav și datează din secolul al XIV-lea. Părți din structura acoperișului din biserica parohială din orașul Sibiu au putut fi datate ca fiind din 1339 în urma unor analize dendrocronologice”, explică Gullbrandsson. Până în prezent, nu au fost găsite urme care să dateze din secolul al XIII-lea sau chiar din secolul al XII-lea, dar expertul este încrezător: „Îmi pot imagina foarte bine că bazilicile romanice încă mai ascund câteva surprize. Dendrocronologia este încă o știință foarte tânără în Transilvania și multe lucruri nu au fost încă cercetate în mod fundamental.”
Pe durata cercetărilor sale, care se întind pe parcursul a două săptămâni, Robin Gullbrandsson face excursii la fiecare biserică în parte și petrece mult timp în arhive. Dar următoarea călătorie în Transilvania se află deja la orizont: „Dacă nu anul acesta, atunci cel târziu anul viitor”, spune cu bucurie suedezul.
Text și Poze: Stefan Bichler
