În incinta fortificaţiei simple, în formă aproximativ de dreptunghi cu o parte rotunjită şi care la colţuri şi în mijlocul fiecărei laturi avea cândva turnuri de apărare, se află două biserici: una evanghelică şi alta reformată. În sec. al XIV-lea se construieşte o bazilică romanică refăcută ulterior în stil gotic, căreia i se adaugă în jurul anului 1400 un turn în partea de vest. Aceasta este actuala biserică reformată, la nordul căreia comunitatea evanghelică ridică în sec. al XIX-lea o nouă biserică. După ce clopotniţa comună celor două biserici se prăbuşeşte în 1839, fiecare confesiune îşi construieşte din ruine câte una proprie.
Aşezarea
Sunt multe lucruri cu care se poate mândri fosta cetate dacică Orăştie, iar cel mai de seamă dintre ele este un trecut măreţ. Orăştie, menţionat deja în 1224 în Diploma Andreană (Hrisovul de aur al sașilor transilvăneni) a fost aşezarea cea mai vestică a coloniştilor de limbă germană în Transilvania. Oraşul este şi astăzi poarta de intrare în ţinutul unic al bisericilor fortificate. Cu precădere în sec. al XV-lea, populaţia din zona Orăştiei suferea din cauza atacurilor repetate ale armatelor turceşti, căutându-şi scăparea în spatele zidurilor bisericii fortificate. Aceasta are o particularitate: în incinta zidului de fortificaţie se află o biserică evanghelică luterană şi una reformată. Între acestea se pot vizita şi săpăturile arheologice ale unor locuinţe din sec. al VIII-lea, precum şi ale unei rotonde din sec. X-XI. Mult mai vechi sunt ruinele cetăţilor dacice din munţii Orăştiei. Ansamblul se află pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO şi este deschis vizitatorilor.
