Drăuşeni / Draas / Homoróddaróc

Până la mijlocul sec. al XIII-lea se termină construcţia unei basilici romanice cu contraforţi, turn de vest şi cor cu absidă, care înlocuia biserica iniţială de sec. al XII-lea. În cursul lucrărilor de fortificare din 1494 se construiesc caturi de apărare la turn, navă şi cor, zidurile corului sunt întărite şi înălţate până la streaşina navei, iar navele laterale sunt demolate. În aceeaşi perioadă ansamblul este înconjurat cu zid de incintă de 8m înălţime şi apărat de 5 bastioane, care se păstrează până astăzi. Portalul romanic de vest este decorat cu unele dintre cele mai valoroase sculpturi în piatră din Transilvania. Din perioada romanică se păstrează ferestrele bifore din registrul superior, precum şi ferestrele rotunde zidite de deasupra acestora. Lucrările ample de restaurare care durează deja de câţiva ani au scos la iveală şi frescele păstrate pe suprafeţe extinse. Mobilierul valoros din 1638 a fost iniţial depozitat din cauza lucrărilor, iar mai târziu a fost mutat într-o altă biserică, pentru a fi păstrat în condiţii de siguranţă.

Aşezarea

Între zidurile de piatră ale bisericii fortificate, încărunţite de trecerea timpului, s-a născut cu sute de ani în urmă una dintre cele mai de seamă legende ale Transilvaniei. Aceasta povesteşte cum primii colonişti saşi au jurat credinţă veşnică regelui, împlântându-şi săbiile în pământul sfânt şi alcătuind astfel semnul crucii. Au prezis atunci că atâta timp cât cele două săbii vor exista pe pământ, poporul lor va apăra aceste meleaguri. Însă odată cu dispariţia armelor, va dispărea şi neamul lor din Transilvania. Spadele au fost apoi trimise în cele mai îndepărtate locuri ale regatului, una ajungând în Orăştie, cealaltă în Drăuşeni. Păstrată în biserica evanghelică şi cinstită de-a lungul timpului ca simbol al curajului şi al loialităţii poporului german, dar şi ca dovadă a măiestriei sale în făurirea armelor, spada de la Drăuşeni piere în anul 1944 în tumultul războiului. În ciuda dispariţiei lor în negura bătăliilor, cele două săbii dăinuie şi astăzi pe blazonul oraşului Sibiu: preţioasa emblemă a unui trecut nepreţuit.