Biserica din Axente Sever este un martor de seamă al vremurilor grele prin care a trecut regiunea, sistemele defensive fiind prezente nu doar la zidul de incintă, ci şi la întreaga biserică: turnul masiv dintre sală şi cor datează din sec.al XIV-lea şi este prevăzut cu drum de strajă la ultimul nivel şi cu şliţuri de tragare care se termină spre interior cu nişe de tragere la primele două niveluri. Atât corului, cât şi navei bisericii le-au fost adăugate caturi de apărare prevăzute cu guri de tragere, iar între contraforţii de pe faţada de vest, care au fost şi ei întăriţi, s-au construit arce care să susţină catul de apărare. Portalul de vest era apărat de o hersă (grilaj glisant de lemn, întărit cu fier), ale cărei linii de ghidaj se mai văd şi astăzi. De-a lungul zidului de incintă se află, parţial reconstruite, cămările de alimente.
Aşezarea
Biserica fortificată din Axente Severe a fost de-a lungul secolelor nu doar centrul vieţii religioase a aşezării, ci şi un loc sigur de păstrare a bunurilor de valoare. În numeroasele clădiri construite de-a lungul zidului de incintă fiecare familie avea propriile sale cămări în care-şi depozita grânele, carnea şi alte alimente. Porumbul nu era păstrat în gospodării, ci era adus după recoltare direct în fortificaţie, pentru a-l apăra de posibilii jefuitori. Depozitarea slăninii în aşa-numitul “turn al slăninii” se făcea după o procedură specială. Turnul era deschis familiilor doar duminca, după slujbă, iar pentru a fi siguri că nimeni nu se dedulcea la bucata altuia, fiecare familie îşi zgâria semnul propriu pe marginea proaspăt tăiată. Cămările au fost recent transformate în camere de oaspeţi şi astfel astăzi vizitatorii pot să-şi petreacă noaptea între zidurile masivei fortificaţii. Un muzeu nou amenajat povesteşte despre trecutul măreţ al cetăţii şi al satului pe care l-a vegheat mereu.
