Miercurea Sibiului / Reußmarkt

Basilicii romanice cu contraforţi ridicate în jurul anului 1260 îi sunt înălţate navele laterale în 1496, căpătând astfel aspectul de biserică hală. Din clădirea iniţială s-au mai păstrat doar turnul, care astăzi este integrat în acoperiş şi zidurile bisericii. În podul navelor laterale se mai păstrează încă ferestrele romanice rotunde din registrul superior, care au fost acoperite în anul 1783 prin construirea bolţii deasupra navei centrale. În această perioadă a fost extins şi corul, iar interiorul a fost decorat cu perechi de coloane toscane la arcul de triumf şi adosate pereţilor. Și mobilierul datează tot din sec. al XVIII-lea. Zidul de incintă cu turn de poartă a fost construit între sec. XIII – XV. Partea sa interioară este construită pe aproape întreaga lungime cu camere şi grânare masive, pe două niveluri, prin spatele cărora trece drumul de strajă. Acoperişul într-o singură apă al cămărilor este prelungit, protejând de-a lungul secolelor şi până astăzi lăzile de grâu ale sătenilor.

Aşezarea

În lumina dimineţii, localitatea nu pare a fi un loc mitic. Însă biserica şi zidul de fortificaţie care adăposteşte unele dintre cele mai bine conservate magazii de grâne din Transilvania sunt dovada de piatră a faptului că Miercurea Sibiului a avut destule surse pentru numeroase legende şi basme. Astfel se povesteşte că în timpuri de demult locuia aici o fată urâtă. Atât de urâtă, încât a început să plângă în momentul în care şi-a văzut imaginea în oglinda tulbure a apei. Dumnezeu s-a îndurat de ea şi pentru a-i alina suferinţa, a creat primul crin alb pentru sufletul ei pur. Mireasma îmbietoare a florii a învăluit-o pe tânăra care, fermecată de aceasta, şi-a uitat supărarea. Privindu-se din nou în oglinda apei, de data asta însă cu inima împăcată, constată cu uimire că, deşi trăsăturile nu i s-au schimbat, datorită sufletului ei limpede a devenit mai frumoasă ca oricare alta. Dumnezeu binecuvântase crinul cu iubirea Sa, dăruindu-i astfel proprietăţi tămăduitoare.