Discuțiile din cadrul seminarul Biserici fortificate deschise : transparență, inovare și sensibilizare au avut la bază un citat al profesorului Ned Kaufman (Profesor Adjunct cu specializarea Păstrarea Patrimoniului Cultural în cadrul Universității Columbia) care în lucrarea sa „Place, Race and Story : Essays on the Past and Future of Historic Preservation ” spune că scopul unei lucrări de conservare nu este acela de a „repara sau salva lucruri vechi” ci de a „crea locuri unde oamenii trăiesc bine și se conectează la narative despre istorie, cultură și identitate” .
Am asociat acestei idei trei concepte de bază care ghidează munca Fundației Biserici Fortificate, și anume :
- transparența ca și un concept care stă la baza muncii noastre de a împărtăși în mod deschis și transparent munca pe care o depunem pentru a salva acest patrimoniu cultural bisericesc și pentru a înțelege ce înseamnă pentru noi o biserică fortificată deschisă. Publicul și invitații noștri au transmis și ei răspunsurile lor în timp real, participând în mod interactiv în discuția cu invitații noștri.
- inovare pentru a descoperi împreună cu invitații noștri și publicul nostru idei de proiecte cu caracter de reutilizare adaptiva a patrimoniului care să nu pericliteze caracterul special al acestor clădiri și funcția lor inițiala.
- sensibilizare și aici toți participanții în cadrul seminarului au accentuat importanța educației, axată pe sensibilizarea comunității locale dar și a instituțiilor responsabile de conservarea și administrarea patrimoniului cultural în general și a celui bisericesc în particular, asupra responsabilității pe care o avem cu toții în a asigura un viitor sustenabil al acestor clădiri de patrimoniu cultural.
La final, i-am rugat pe invitații noștri să exprime printr-un singur cuvânt ce li s-a părut cel mai important în discuția noastră despre biserici fortificate deschise din prisma celor trei concepte prezentate mai sus și a întrebărilor adresate în cadrul dezbaterii:
–D-nul Christoph Machat a ales Optimism, motivând că în toată activitatea sa profesională a fost ghidat de acest sentiment și faptul că optimismul este necesar când vorbim despre viitorul bisericilor fortificate, pentru a elabora o viziune cat mai îndrăzneața și inclusivă.
–D-na Ligia Pop de la Asociația P.A.T.R.U a ales Recunoaștere, argumentând ca multe dintre bisericile fortificate nu sunt recunoscute pentru valoarea lor, atât la nivelul comunităților locale cât și la nivel național, precizând că este necesar ca aceste valori ale patrimoniului cultural bisericesc să fie « puse pe harta », sugerând lansarea unor proiecte mai ample de vizibilitate dedicate acestora.
– D-nul Raoul Pop, tot de la Asociația P.A.T.R.U a ales Sprijin, motivând alegerea sa din perspectiva parteneriatelor care s-ar putea stabili între diferiți actori locali și regionali, cum a fost colaborarea între Asociația PATRU și Fundația Biserici Fortificate pentru organizarea școlii de vară Hands on Conservation II, creându-se astfel șansa unor colaborări directe și schimburi de experiență.
– D-na Iozefina Postavaru, de la Institutul National al Patrimoniului a ales Sens, vorbind despre importanța unei coerențe nu numai la nivelul măsurilor legislative adoptate pentru conservarea și restaurarea patrimoniului cultural ci și pentru crearea unei noi funcții / a unui nou rol, în contextul schimbărilor sociale și culturale de astăzi, care să țină cont de funcția originală a bisericii fortificate în cadrul comunității locale.
– D-nul Sebastian Bethge, colegul nostru in Fundație a ales Muncă și Speranță, precizând că una nu poate exista fără cealaltă și accentuând importanța lor în crearea unei punți între comunitatea locală actuală, care este diferită de cea care a construit și întreținut aceste biserici, istoria și rolul inițial al bisericilor fortificate și inițiativele noi care se axează pe re-valorificarea acestora.
Mulțumim încă o dată invitaților noștri pentru contribuția lor valoroasă la temele propuse și publicului nostru pentru partiparea activă la dezbatere.
